Test: Marker Kuretake ZIG Scroll & Brush

Până astăzi am auzit numai, dar nu am avut încă ocazia să iau în mână un marker KURETAKE. Rareori lucrez cu marker, să nici nu mai vorbim de pensulă-marker, în ciuda faptului, că îmi place să testez toate instrumentele care îmi trec prin mână :). 

Dar am un prieten, care mi-a dat o jumătate de pungă de markere KURETAKE ZIG SCROLL & BRUSH, (împrumutate numai pentru testare, căci conţinea vreo 50 de culori diferite). Mi-a făcut plăcere că era interesat de părerea mea. 

Prima certitudine era că TREBUIE uitat tot ce am în cap despre markerele obişnuite de birou, sau de uz şcolar. În primul rând, materia, calitatea este cu multe stele superioară, în al doilea venea faptul că pe un capăt avem o pensulă excelentă, celălalt fiind tăiat pentru a avea o trăsătura dublă. 

Ca de obicei, am început bineînţeles cu mâzgălituri pe o foaie, să văd ce îmi va permite acest instrument, din punctul de vedere al caligrafiei latine.

În primul rând am constatat un adevăr neschimbat: manipularea pensulei nu este forţa mea principală. De aceea am fost recunoscător că pensula este puţin mai rigidă decăt cele tradiţionale, având astfel trăsături căt-de-căt acceptabile în ciuda "eforturile mele contrare" :D. Sunt sigur că este excelent în mâini mai uşoare.

Sunt în stare, nu sunt în stare?

Cu cât petrec mai mult timp în calimară, cu atât mai mult mă întâlnesc (din ce în ce mai des) cu o remarcă devenită practic stereotipică (intonată mai râzând, mai sceptic, sau chiar într-un mod neîncrezător decis): „Tare aş vrea să fiu în stare să scriu la fel, dar e exclus, nu am talent pentru aşa ceva.”

Încep să mă obişnuiesc şi cu reflexul celor care se lansează, dar după câteva zile sau săptămâni de rânduri cu litere destul de ameţite se dezamăgesc, aruncând tocul, peniţa, hârtia si celelalte prostii în primul sertar, lăsând astfel caligrafia să devină o linie suplimentară adăugată la lunga listă de lucruri tip „eh, am încercat ş'ăsta”.

Voi încerca deci să citez aici câteva exemple (unele chiar destul de radicale) pentru a dovedi simplul fapt, că aici nu talentul este singurul detaliu deciziv. Mai e vorba şi de muncă, şi de perseverenţă. Important este: nivelul atins faţă de punctul nostru de pornire.

La origine ideea acestor exemple vine de la domnul Dr. Joe Vitolo. Nu putem căuta pe internet materiale didactice de caligrafie occidentală (fie imagini, link-uri sau filme) fără să ne întâlnim cu numele lui. Mult am învăţat şi eu de dânsul.

Test: Peniţa GILLOTT 291

Pur şi simplu, nu pot să mă abţin. Peniţele fac parte din addicţia mea legată de caligrafie. Mă umblu din când în când pe la magazinele de antichităţi, şi rareori, dar găsesc adevărate perle. 

Astfel am cumpărat acum câteva zile zece peniţe GILLOTT 291, şi nu puteam să nu le testez. Am citit despre ele ca fiind foarte flexibile, permiţând trăsături extrafine. Am creat deci pagina mea de test, să văd dacă cele citite se confirmă. Din păcate nu sunt fotograf talentat, nu am avut nici destulă lumină, dar sper că rezultatul se vede. 

Prima postare la caligrafia latină

Gata...

Am căzut în calimară şi - sincer să fiu - nu prea mai am chef să ies. Deja căderera nu a fost chiar atât de uşoară, în fapt nu a fost o cădere, mai mult o înghesuială teribilă la gura sticluţei.

De ce să mă înghesuiesc pentru a ieşi din această lume magică a literelor, a formelor, cu parfum de cerneluri, hârtii, si dans de trestie, pene, sau tocuri...

O altă decizie a fost deci luată: chiar dacă nu va fi o temă vizitată de milioane, voi împărtăşi aventuriile mele din diferitele epoci, când scrierea frumoasă nu era o curiozitate, şi sper din toată inima, că cei care sunt pe aceeaşi cale ca modesta mea persoană, vor putea economisi multe ore grele, necomitând erorile mele de început.

Nu mă consider un Caligraf, sunt numai cineva care face eforturi, sperând că va fi considerat odată. E prea uşor să ne dăm denumiri pe internet, şi să începem să ne vindem ca profesionişti. Eu aş prefera ca odată simplul cuvânt „caligraf” să se înţeleagă de sine când este vorba de persoana mea, chiar fără ca eu s-o folosesc.

Atât, de data asta. Fără mai multe explicaţii, fără poze. Astăzi cuvintele au rolul să vorbească. Va veni şi vremea imaginilor.

Scriere frumoasă la toţi...