Gata...
Am căzut în calimară şi - sincer să fiu - nu prea mai am chef să ies. Deja căderera nu a fost chiar atât de uşoară, în fapt nu a fost o cădere, mai mult o înghesuială teribilă la gura sticluţei.
De ce să mă înghesuiesc pentru a ieşi din această lume magică a literelor, a formelor, cu parfum de cerneluri, hârtii, si dans de trestie, pene, sau tocuri...
O altă decizie a fost deci luată: chiar dacă nu va fi o temă vizitată de milioane, voi împărtăşi aventuriile mele din diferitele epoci, când scrierea frumoasă nu era o curiozitate, şi sper din toată inima, că cei care sunt pe aceeaşi cale ca modesta mea persoană, vor putea economisi multe ore grele, necomitând erorile mele de început.
Nu mă consider un Caligraf, sunt numai cineva care face eforturi, sperând că va fi considerat odată. E prea uşor să ne dăm denumiri pe internet, şi să începem să ne vindem ca profesionişti. Eu aş prefera ca odată simplul cuvânt „caligraf” să se înţeleagă de sine când este vorba de persoana mea, chiar fără ca eu s-o folosesc.
Atât, de data asta. Fără mai multe explicaţii, fără poze. Astăzi cuvintele au rolul să vorbească. Va veni şi vremea imaginilor.
Scriere frumoasă la toţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu