miercuri, decembrie 07, 2011

Sunt în stare, nu sunt în stare?


Cu cât petrec mai mult timp în calimară, cu atât mai mult mă întâlnesc (din ce în ce mai des) cu o remarcă devenită practic stereotipică (intonată mai râzând, mai sceptic, sau chiar într-un mod neîncrezător decis): „Tare aş vrea să fiu în stare să scriu la fel, dar e exclus, nu am talent pentru aşa ceva.”

Încep să mă obişnuiesc şi cu reflexul celor care se lansează, dar după câteva zile sau săptămâni de rânduri cu litere destul de ameţite se dezamăgesc, aruncând tocul, peniţa, hârtia si celelalte prostii în primul sertar, lăsând astfel caligrafia să devină o linie suplimentară adăugată la lunga listă de lucruri tip „eh, am încercat ş'ăsta”.

Voi încerca deci să citez aici câteva exemple (unele chiar destul de radicale) pentru a dovedi simplul fapt, că aici nu talentul este singurul detaliu deciziv. Mai e vorba şi de muncă, şi de perseverenţă. Important este: nivelul atins faţă de punctul nostru de pornire.

La origine ideea acestor exemple vine de la domnul Dr. Joe Vitolo. Nu putem căuta pe internet materiale didactice de caligrafie occidentală (fie imagini, link-uri sau filme) fără să ne întâlnim cu numele lui. Mult am învăţat şi eu de dânsul.


Ilustraţiile exemplelor au fost publicate de el însuşi, pentru a dovedi, ce rezultate se pot obţine dacă lucrăm, în loc să ne blocăm la o idee fixă pesimistă.

Mulţumesc mult domnului Vitolo pentru imagini şi acordul la folosirea lor, pentru ajutorul dat tuturor, şi pentru toată energia investită în dezvoltarea artei caligrafice.

Thanks for everything, Joe!

Pozele sunt expresive, dar ţin să menţionez şi anumite detalii, pentru toţi nevorbitori de engleză.





Prima imagine reprezintă o lucrare de unul dintre cei mai mari maiştri ai înfloriturilor: Henry P. Behrensmeyer (1868-1948).
Desenul din partea superioară a fost executat de dânsul, când avea 17 ani (1885). La prima vedere superficială pare să fie foarte bună, dar la detalii se vede că este vorba de un începător.
Nu la fel la desenul inferior, executat după 50 de ani, fiind pur şi simplu perfect.







Următorul exemplu este răspunsul impresionant la întrebarea "unde se decide eterna dilemă „talent contra perseverenţă”". E vorba despre cazul lui Earl A. Lupfer (189-1974), tânăr care s-a dus de la o fermă din Pennsylvania la şcoala „Zanerian College of Penmanship” să înveţe caligrafie.
Zanerian College era institutul cel mai renumit al secolului XIX în acest domeniu, condus de Charles Paxton Zaner şi E. W. Bloser. Amândoi erau maiştri, dar în perioada respectivă Zaner era considerat ca fiind cel mai bun în lume. Zanerian College avea un rol decisiv atunci la educarea în caligrafia de afaceri, administrativă si privată. Aici a început Lupfer bătăliile sale cu peniţele, sub mâna lui Zaner. Era vorba de bătălii adevărate. Chiar şi elementele de bază i-au cauzat atâtea dificultăţi, că la un moment dat Zaner l-a chemat în biroul său, şi i-a zis că e gata să-i dea înapoi taxa de şcolarizare plătită, fiindcă nu vede nici urma unei competenţe de a putea învăţa vreodată arta scrisului frumos.
Lupfer a avut un răspuns determinat: „Am venit să învăţ caligrafia, şi aşa voi face”. Pe urmă Bloser l-a prins sub aripi, şi nu se ştie cît timp a ţinut, dar mai târziu Lupfer era cel care copia cărţile institutului, a devenit redactorul la „Business Educator”, a luat locul lui Zaner pe tabela celor cei mai renumiţi. Numele lui a devenit sinonima perfecţiei.

Pe partea superioară este scrisul lui Lupfer debutant, mai jos tot el, ajuns la culme.



Exemplul cel mai şocant este însă J.C. Ryan, caligraful fără mâini. Pierzându-şi ambele mâini într-un viscol, a petrecut ani şi ani fără ninci o speranţă de a putea învăţa practicarea unei meserii.
Pentru „show” a început să scrie cu picioarele, dar aceasta fiind prea incomodă, a decis să folosească ceea ce i-a rămas din braţe, şi a învăţat scrisul dinamic „ornamental script” ca elev personal la faimosul Louis Madarasz, cel mai celebru reprezentant al acestui tip de scris.








Succesul lui Ryan este excelent dovedit de faptul că reuşea să câştige 30 de dolari pe zi cu scrisul pe carduri, şi această sumă nu era de neglijat pe vremea aceea. Iar imaginile vorbesc de sine.











Dar ca să nu fim criticaţi de a se preocupa numai cu trecutul, Dr. Joe Vitolo a publicat şi căteva momente din propria lui „dezvoltare caligrafică”:



La stânga prima probă datează din 1995, următoarea din 1998, mai târziu din 1999, în jurul „convenţiei IAMPETH” (reuniune şi workshop anual al organizaţiei internationale de caligrafie IAMPETH, SUA), următoarea este prinsă câteva luni după convenţia respectivă, şi ultima reprezintă abilitatea lui actuală de caligraf.



În fine, nu presupun deloc de a fi la nivelul celor citate mai sus. Sunt foarte departe de ei, şi încă prea începător. Dar nici nu am vrut să las tema fără am îndrăznit şi eu să public două dintre primele mele încercări cu peniţa (2008). Puteţi compara cu testul de peniţă publicat în postarea precedentă aici, şi să decideţi dacă se vede vreo diferenţă.




Concluzie: decizia că „nu aveţi talent pentru aşa ceva” trebuie luată DUPĂ ce aţi încercat.

4 comentarii:

  1. Bucurie mare să descopăr blogul! Mi-a făcut plăcere să citesc articolele deja postate. Curiozitatea mea este foarte mare și în creștere față de poveștile literelor, însă observ că există foarte puține materiale despre caligrafie pe siturile românești (între timp rămân de explorat nenumarate pagini străine!). Cu atât mai puțin sper să găsesc aici, în România, cursuri. O recomandare, poate? Multe mulțumiri.

    RăspundețiȘtergere
  2. Îţi mulţumesc pentru comentariu :) Din nefericire însă nu am informaţii despre cursuri practice. Mi-ar face plăcere de a le publica. Între timp dacă pot să vă ajut în versiunea aceasta, nu ezitaţi să întrebaţi :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Excelente exemplele pe care le dai aici! Intr-adevar, e vorba de multa perseverenta pentru dresarea mainii.

    O carte foarte buna pentru cei care vor sa invete caligrafie este cea a lui Edward Johnston, publicata in 1917 – Writing & Illuminating & Lettering. Se poate descarca de la Open Library: http://ia700402.us.archive.org/15/items/writingilluminat00johnuoft/writingilluminat00johnuoft.pdf

    RăspundețiȘtergere
  4. Johnston, numit şi tatăl caligrafiei moderne :) Mulţumesc mult pentru link, această carte merită într-adevăr să fie între primele "materiale didactice" pentru cei care sunt interesaţi în caligrafie. În multe şcoli, alfabetul lui "foundational" este considerat ca primul alfabet "de bază" pentru a porni.

    RăspundețiȘtergere