Sărbători fericite!

Revenind în circuit...

Numai cu câteva schiţe... Teste de stil.

Un Italic...

ADIO CALIGRAFIE sau FII BINEVENITĂ?

Nu pot să nu reiau subiectul, scuzaţi-mă dacă aţi considera irelevant acest post, după atâtea articole jurnalistice şi dezbateri, comentarii pe tema scrisului de mână. Cei care presupun, că (în "calitate" de caligraf) voi scrie ceva "luptător" pentru a "salva" scrisul de mână, vor greşi, deşi aceasta ar fi poate o reacţie "normală" din partea mea, practicând caligrafie tradiţională şi modernă de vreo zece ani. 

Cred însă, că nu ar trebui să confund ceva ce iubesc mult şi "spiritul timpului", tendinţele schimbărilor de obiceiuri din ce în ce mai rapide. 

Postul meu este mai mult o paranteză la marginea temei, cu ochii unuia care a avut şansa să urmărească în sine însuşi efectele declanşate de procesul propriul zis "de învăţare" (:D) de orice fel de scris nou, şi nu numai de caligrafie artistică.

Atenţie, curs de caligrafie!

 

Pe 10 Mai, curs de caligrafie occidentală, ediţia III.

După ce am citit, pare să fie FOARTE interesantă, pentru toţi iubitorii de litere.

Pentru detalii, condiţii şi eventuale locuri libere încă, vizitaţi:

http://www.revistadepovestiri.ro/ateliercaligrafie/

Tatuaj şi caligrafie

 Am avut o cerere interesantă: caligrafie pentru tatuaj, o frază de câteva cuvinte în franceză.

De ce caligrafia?

În primul rând din cauza efectului de unicat. Literele folosite de obicei sunt cele de design "clasic" de tatuaj, sau copia fonturilor digitale.

Clientul a vrut ceva ce va fi al lui. Intr-adevăr, e destul de greu să scriu aceeasi frază de două ori exact la fel.

În al doilea rând, caligrafia are o eleganţă prin contrast. Liniile subţiri sunt ca firele de păr, ceea ce dă o subtilitate neobişnuită, ca rezultat.





Iată, câteva schiţe. Câştigătoarea a fost cea de pe ultima fotografie. Voi publica şi rezultatul final, când voi avea poze :) (Update 31 martie: Fotografia a sosit, am pus-o la sfârşit:) ).

ASSASSIN'S CREED III - publicitate cu caligrafie

Sună telefonul. Alo, bună ziua,  ne prezentăm, sunt chemat la un caz de urgenţă. Un text de câteva linii va fi scris pe loc la un studio, cu pana de gâscă sau altă pasăre. Pe hârtie artizanală, vă rog, dacă este posibil. Diseară ar fi ideal.

Mă duc. Seară nu prea târzie, şi găsesc studioul în ciuda întunericului înconjurător.

Discutăm despre detalii, conversaţie scurtă, nefiind prea multe informaţii accesibile. Fiind vorba de "industria de filme", încearcă şi ei să reducă riscul "emanărilor de informaţii". Văzând lumea de astăzi, nu mă mir deloc.

Disponibile: locaţia Statele Unite, epoca războiului de independenţă, şi am câteva minute pentru a examina pe un ecran un document deja digitalizat, în stilul căruia va trebui să scriu.

Litere... pe pereţi.

Dacă în Salzburg am fost uimit de către literele sculptate cu secole în urmă, şi pentru această experienţă a trebuit să mă "pierd" spre vechiul cimitir, în Kitzbuhel subiectul era întins peste tot. Adică peste tot pe pereţi. "Întins" cu pensula. 

Am avut ocazia de a fi martorul celui mai înalt nivel de apreciere a creaţiei artizanale (şi nu numai pe această temă). O localitate chiar foarte bogată, unde există resurse "destul de nelimitate" pentru toate panourile de firmă cele mai sofisticate, şi unde, cu toate acestea, creaţia de mâna ramâne considerat ca fiind de cea mai înaltă clasă. 

Am decis deci să aleg câteva poze pentru a ilustra această mentalitate, fără scrupule pentru daunele provocate in receptorii vizuali ai dragilor mei vizitatori.