miercuri, aprilie 15, 2015

ADIO CALIGRAFIE sau FII BINEVENITĂ?

adio caligrafie, fii binevenita, caligrafie, caligraf, scris de mana, scoala, scris, curs de caligrafie

Nu pot să nu reiau subiectul, scuzaţi-mă dacă aţi considera irelevant acest post, după atâtea articole jurnalistice şi dezbateri, comentarii pe tema scrisului de mână. Cei care presupun, că (în "calitate" de caligraf) voi scrie ceva "luptător" pentru a "salva" scrisul de mână, vor greşi, deşi aceasta ar fi poate o reacţie "normală" din partea mea, practicând caligrafie tradiţională şi modernă de vreo zece ani. 

Cred însă, că nu ar trebui să confund ceva ce iubesc mult şi "spiritul timpului", tendinţele schimbărilor de obiceiuri din ce în ce mai rapide. 

Postul meu este mai mult o paranteză la marginea temei, cu ochii unuia care a avut şansa să urmărească în sine însuşi efectele declanşate de procesul propriul zis "de învăţare" (:D) de orice fel de scris nou, şi nu numai de caligrafie artistică.


Scurt istoric personal:

De trei ori am învăţat să scriu. 
Prima dată în clasa întâi, ca majoritatea lumii, cu orele de caligrafie, inclusiv "suferinţele" şi durerile de mână, şi necazurile mamii să mă bagă pe scaun, că de obicei eram greu de găsit când a deschis caietul de exerciţii.
A doua oară în clasa şapte, mai bine zis între şase şi şapte. Cu anii scrisul meu s-a deformat atăt de rău, că-mi era ruşine, şi m-am apucat "de bună voie şi nesilit de nimeni" să reiau un caiet de clasa I. M-am pus la abecedar şi pur şi simplu am "reânvăţat" totul în vacanţa mare. Chiar de la liniuţele de la început. Diferenţa a fost chiar de la teolog la geolog (cer/pamânt, dacă cineva nu ar înţelege). 
Al treilea curs a început cu vreo zece ani în urmă, când am avut primele întâlniri cu caligrafia clasică latină, cu numărul imens de alfabeturi istorice, mai ţine şi astăzi, şi nu cred că s-ar mai opri vreodată. 

Care este importanţa acestui istoric? 

Ocazia experienţei de a constata, ce se întâmplă în fapt când învăţăm scrisul cursiv de mână. 
Este foarte simplu: scrisul este o activitate inegalata în ceea ce priveşte obligarea creierului, a muşchilor de a dezvolta o precizie "micrometrică", atât la comandă, cât şi la execuţie. Puteţi încerca să contraziceţi cu desenul, jocuri creative şi aşa mai departe, dar toate celelalte activităţi lasă o libertate de mişcare infinită în comparaţie cu "desenul literelor". Încep linia aici, pentru a termina acolo. La micrometru, doamnelor şi dominlor, dacă vreau un rezultat frumos şi (mai important) lizibil. În plus, o altă provocare: aceeaşi mişcare la fel, de zece ori, de o sută de ori, de o mie de ori. Forme obligate, fără un milimetru de libertate, mult mai fin şi precis ca în artele marţiale. Este prima activitate "forţată cu realitate" întâlnită de creier şi de muşchi şi de personalitatea în dezvoltare. 
Majoritatea lumii a uitat repede după ce scrisul a devenit "automatic", sau nici nu a realizat în sine, ce putere mentală cere această activitate, la o vârstă unde copilul este foarte receptiv la dezvoltarea creierului. 

Se vorbeşte despre importanţa scrisului în dezvoltarea motorică fină, despre concentrare, despre cognitivitate dar nu mai suntem noi, adulţi, conştienţi de proporţiile efectelor acestui proces la vârsta respectivă. Nu ne mai amintim şi nu am cunoscut lipsa acestor efecte.

Eu am "retrăit" acest proces, şi văd acelaşi efect la toţi cei care se apucă şi de caligrafia artistică. Antrenament de precizie, de sesizarea microdetaliilor, de corecţie anticipată si nu ulterioară, antrenament de capacitate de concentrare maximă pe un singur lucru. Această capacitate de concentrare devine aproape meditativă, uitaţi-vă la copiii mici, scriind cu gesturi lente cuvintele chiar la o frază scurtă. Uneori nu este uşor nici să-i întrerupeţi la mijlocul unei litere. Vreţi să vorbim şi de aspectul antrenament de voinţă pentru creier, pentru muşchi si pentru personalitate? Sau alte efecte pozitive detaliate în sute de studii?

Unde este problema cea mare? 

Cei care decid să elimine acest tip inegalabil de antrenament din viaţa copiilor, TOŢI l-au practicat pe vremea respectivă, şi au beneficiat inconştient de toate efectele sale pozitive. Nimeni nu ştie însă, ce ar fi fost în viaţa lor în lipsa acestui fenomen. Decizia lor va produce însă primele generaţii fără acest antrenament şi nu avem altă soluţie decât să urmărim efectele pe termen mediu şi lung. 
Părerea mea este că nu-i necesar să ne "demodernizăm". Evoluţia tehnică este un fapt şi vedeţi, scriu şi eu acest post pe tastatură, iar copiii mei sunt şi ei familiarizaţi cu "elementele digitale ale vieţii moderne". 
Vrem sau nu vrem, scrisul de mână va fi pus la o parte din ce in ce mai mult (deşi dispariţia lui nu este în cauză, cel puţin până ce diferenţele tehnico-sociale sunt atăt de mari în volum global).

Caligrafia însă (atât versiunea şcolară, cât şi cea artistică) va deveni un plus, va obţine o "valoare adăugată". Ca tehnică de antrenament mental şi fizic, împreună cu satisfacţia estetică dată de rezultat, va avea o valoare suplimentară şi cei care o vor practica, fie copii, fie adulţi, vor beneficia de unele capacităţi pozitive, demarcându-se de marea majoritate. 

Caligrafia orientală a devenit mult mai mult decât un scris pur şi simplu. În ciuda complicaţiei "alfabetului" nu au tendinţa de a o şterge din viaţa copiilor, din contră. Cu cât viaţa devine mai digitală, cu atât mai pun acolo un efort, pentru a beneficia de efectele pozitive produse de caligrafie. Acest lucru nu este accidental, tocmai din cauza celor ce am descris mai sus (plus multe aspecte spirituale specifice, pe care nu am intenţia să le dezvolt aici, dar cunoscătorii culturelor orientale ştiu foarte bine despre ce vorbesc). 

"Surpriza": caligrafia occidentală din cele mai multe puncte de vedere funcţionează exact la fel ca cea orientală, chiar dacă omul Vestului nu i-a acordat aceeaşi atenţie.

Ca încheiere, astăzi am un singur sfat: 
Spuneţi DA la evoluţia tehnică în limite sănătoase, bineînţeles. Şi folosiţi vechile calităţi dezvoltate ca un catalizator în dezvoltarea unor calităţi noi. 
Totdeauna vor exista caligrafi "bolnavi" să vă ajute în atingerea acestui echilibru. 

Deci adio caligrafie? Din contră: fii binevenită.

adio caligrafie, fii binevenita, caligrafie, caligraf, scris de mana, scoala, scris, curs de caligrafie


(Mă puteţi urmări şi pe Facebook)

2 comentarii:

  1. buna ziua, doresc sa va contactez pt un proiect de scris caligrafic

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună ziua, am lipsit foarte mult de aici, nu cred să mai fie de actualitate. Scuzaţi-mă pentru dezamăgirea cauzată.

    RăspundețiȘtergere